Comuna Tulnici — poarta munților Vrancei, între tradiții vii și natură sălbatică. Cinci secole de istorie.
Așezată în valea Putnei, la poalele Munților Vrancei, comuna Tulnici îmbină o istorie de peste cinci secole cu unele dintre cele mai spectaculoase peisaje montane din estul României.
Istorie și Identitate
Atestat din 1466!
Comuna Tulnici păstrează de peste cinci secole spiritul liber al răzeșilor vrânceni și obiceiurile Moldovei de munte
O comună cu rădăcini de peste cinci secole
Tulnici este atestat documentar încă din anul 1466, ceea ce îl așază printre cele mai vechi centre locuite din zona Vrancei istorice. La sfârșitul secolului al XIX-lea comuna făcea parte din județul Putna și era formată doar din satele Lepșa și Tulnici, cu 939 de locuitori.
Numele comunei vine de la tulnic — un vechi instrument muzical popular de suflat, un tub conic lung de aproape doi metri, făcut din lemn sau din coajă de tei, înrudit cu buciumul. Sunetul tulnicului răsuna odinioară peste văile Vrancei, chemând oamenii și turmele, iar astăzi a rămas un simbol al identității locului.
Așezată în inima Țării Vrancei — ținut cunoscut pentru comunitățile sale libere de răzeși și pentru spiritul lor independent — comuna Tulnici a rămas peste veacuri un păstrător al tradiției și al obiceiurilor moldovenești de munte.
Aici, timpul curge altfel. Te invităm să descoperi liniștea munților, ospitalitatea oamenilor și povestea unui loc vechi de peste cinci secole.
Monumente de patrimoniu
Printre monumentele de patrimoniu se numără biserica de lemn „Adormirea Maicii Domnului” din ansamblul Mănăstirii Lepșa (refăcută din lemn în perioada 1930–1936) și biserica „Sfântul Ioan Botezătorul” din satul Coza (1873).
Turism și natură
Chei, cascade și păduri seculare
Comuna Tulnici este poarta principală de acces către zona turistică Tulnici–Lepșa–Greșu, una dintre cele mai căutate stațiuni montane din Vrancea, deopotrivă vara și iarna. De aici pornesc drumurile spre cele mai importante obiective naturale ale regiunii, majoritatea aflate în Parcul Natural Putna–Vrancea.
Cheile Tișiței
Rezervație naturală cu aspect de canion, săpată de apele repezi ale râului Tișița; un adevărat tezaur de natură sălbatică, cu trasee marcate printre stânci și tuneluri.
Cascada Putnei
Rezervație geologică și peisagistică unde apele Putnei au săpat în roci o cădere de peste 12 metri, unul dintre simbolurile naturale ale Vrancei.
Rezervația de tisă și pădurile de la Lepșa
– inclusiv rezervația dendrologică Lepșuleț, cu arborete rare și un farmec aparte.
Mănăstirea Lepșa
Biserica de lemn „Adormirea Maicii Domnului”, monument istoric refăcut din lemn în perioada 1930–1936, așezat într-un cadru natural de poveste.
O comunitate care își păstrează tradițiile
Tulnici este considerat unul dintre cele mai importante centre de conservare a tezaurului etnografic vrâncean. Arhitectura tradițională se vede și astăzi în casele construite din bârne, acoperite cu șindrilă și împodobite în interior cu țesături colorate lucrate în casă.
Portul popular, meșteșugurile, cântecul tulnicului și obiceiurile legate de viața pastorală fac parte din identitatea vie a locului. Comunitatea — în cea mai mare parte românească și de credință ortodoxă — își transmite mai departe, din generație în generație, datinile care fac din Tulnici un loc autentic al Vrancei de munte.